Nu vreau nimic mai mult de atat….

robie williams-feel

Advertisements

Pacatul de a iubi ochii verzi….

Mi-am dorit mereu  sa spun “te iubesc”.

Pare a fi atat de simplu,atat de firesc…

Dar nu am putut,pentru ca nu existai tu

Si acum, esti aici,dar nu e acesta intreg raspunsul.

Gandeste-te la mine,ca la un bolnav,

Iar la tine,ca fiind singurul medicament recomandat.

Spune-mi,mi-ai da putere sa traiesc,

Sau ai prefera sa ma omori incet?

Cand te-am ales,era toamna.

Era o nebunie de culori afara.

Vantul ametea saruturile ce stateau de veghe

Si aducea cuvinte pierdute,din nou,langa ureche.

Frunze multe pe jos,

Lacrimi ale verii care tocmai a fost;

Se intrec sa ne simta pasii grabiti,

Lunadu-si adio,de la copacii acum goliti.

Si totusi,verde ma inconjoara.

Ma ridica,ma coboara.

Verzi sunt ochii tai,o mare-ntreaga se ascunde in ei,

Iar eu innot in ea, zi de zi.

Poate ai mei nu-ti spun nimic.

Dar daca ai vrea,i-ai putea iubi.

Sunt doi ochii caprui,ai nimanui.

Nu-ti fie teama ca te-ai putea indragosti.

Tu esti cel ce-mi face inima sa-mi bata.

Tot tu esti cel care o face sa se opreasca.

As vrea sa nu ma mai simt precum un ceas inecat,

De timp,regrete,trecut.

Mi-ai oferit increderea ta,eu ti-am dat-o pe a mea.

Dar ce facem cu inima;o pastreaza fiecare pe a sa?

Sunt doar un om de rand,

Ce are o dorinta,ce inca nu s-a implinit.

As vrea sa fiu un alergator,

Sa-ti ajung in brate, mai usor.

Sa alerg spre iubire,

Iar tu sa fi linia mea de start si de sosire.

Nu ma mai pot satura de tine.

Esti mult prea molipsitor.

Nu ma mai gandesc deloc la mine,

Atunci cand tu reusesti sa-mi rapesti si al meu somn.

Inca nu ai plecat,dar deja imi lipsesti.

Cum sa te fac sa intelegi?

Traim intr-un loc in care bucuria e trecatoare

Si frontul sentimental are nevoie de ajutoare.

directia 5-te vreau aproape

La inceput….

Nu ma grabesc,nici tu n-o faci.E mai bine asa.Sti tu,dragul meu,dragostea adevarata vine cu timpul.Multumesc ca m-ai ales si ca ai incredere in mine.Iti promit ca iti voi aduce primavara in suflet,dupa iarna grea pe care inca o porti.Si iti mai promit ca ,impreuna,o sa facem curatenie in cufarul cu sentimente si o sa le scoatem pe cele urate afara

.Acum,imi voi ocupa locul cuvenit,cel care  te face pe tine sa ai siguranta ,caldura si speranta ca si ziua de maine,ne va surprinde tot impreuna.

P.S.Imi lipsesti!!!!!

praf in ochi-locul ei

Rodul unei iubiri a trecutului….

Ma gandeam azi…..ciudat,nu?Nu-mi amintesc sa mai fi gandit pana acum,de cand sunt cu tine.Ma gandeam azi la cum ma priveai,atunci cand eram impreuna .Aveai niste ochii calzi si timizi,  tipic pentru un indragostit.Acum ei sunt reci si goi,precum o casa parasita.

As vrea sa ma asculti si acum,asa cum o faceai atunci,adica deloc.Stiai cand cuvintele nu au loc intre noi si le faceai sa dispara,cu saruturi, ce mai tarziu luau si locul hainelor.

Mai ti minte diminetile noastre?Eram ca doua felii de paine…acelasi aluat,ne intreceam in dulceata.Ne propunem,ca in fiecare zi,sa luam micul dejun impreuna.Cea ce incercai tu sa pregatesi,ramanea mereu neatins ,pe masa si asta nu pentru ca nu te pricepeai; mereu puneai multa dragoste in cea ce faceai.Asta era din cauza ca , mancarea din dormitor o inlocuia si pe cea din bucatarie.Ce avem azi?Doi indragosti la felul principal.Asa se facea,ca dupa ce ne desparteam,mereu plecam cu stomacul gol ,dar  cu un zambet abea schitat de buze,ca sa ne ascundem povestea fericirii noastre ,de oamenii din jur .Era un simplu paravan,caci sufletul era satul si radea pana la nori.Offf,norii astia….Ii atingeam de atea ori cand eram cu tine.Cateodata se mai incruntau si ne intrebau:”iarasi voi?”Iar eu le raspundem:”cu ce sunt eu de vina ,ca el ma iubeste atat de mult”.Veneam inapoi,aici,in lumea in care ne-am cunoscut si ne bucuram  de supararea lor.Ploaia ne surprindea mereu mai indragostiti ca ultima oara.Te apropiai tot mai mult de mine si ma cuprindeai cu toata caldura ta.Nu lipsea nici sarutul  solemn ce mi-l dadeai pe frunte si care era ca o garantie a faptului ca totul va fi bine.Asa incepea totul,un simplu gest de al tau si apoi totul devenea “al nostru”.Si asa mi te daruiai de fiecare data,incat ma faceai sa cred ca ,cu fiecare zi ce trece, esti din ce in ce mai mult al meu.Nu ma sfiam sa-ti spun asta in soapta, la ureche.Iar tu imi raspundeai  mereu:”ti se pare ca sunt al altcuiva ,decat al tau?”.Prin simplele tale cuvinte rostite  ma faceai sa am mai multa incredere in mine,in noi .Ma faceai sa ma simt implinita si capabila sa te iubesc .Cu cat ne aveam mai mult ,ne dadeam seama ca “eu fara de tine ,iar “tu fara de mine”nu este posibil.Nu aveam limite,in cea ce privea iubirea.Si imi imaginam ca toata lumea se invarte doar in jurul nostru.Anotimpurile se colorau in functie de  dorintele nostre,ploile ne racoreau  trupurile incinse si noaptea venea atunci cand stia ca aveam nevoie de intimitate. Cat de usor iti era sa ma iubesti.Nu crezi?La fel ai si renuntat.

Nu-mi amintesc sa te fi visat vreodata, pentru ca atunci cand trebuia sa o fac,erai langa mine si nu ma lasai.”De ce  vrei sa ma visezi,cand sunt aici?Lasa visele pentru cei ce au timp sa doarma .Pe noi ne asteapta ceva mai bun.Ne asteapta realitatea ,iubito.Nu,nu te speria.Este de partea noastra.Ea m-a adus langa tine..Azi m-a facut responsabil si  mi te-a dat pe tine in grija si .Hai,nu vrei sa intram in istorie ca fiind primul cuplu ce a descoperit iubirea adevarata?”

Si daca vreodata am crezut ca am sa obosesc de atata dragoste,m-am inselat.Dar n-am crezut vreodata ca o sa-mi obosesc atat de mult sufletul,obligandu-l sa-si aminteasca de ea ,acum,cand tu nu mai esti.Caci nu credeam vreodata ca exista viata dupa tine.

Dar exista iubite si acea viata creste in mine si o data cu mine…..Cine a crezut ca o fiinta se poate alimenta dintr-o iubire ca cea de care noi am avut parte?Cine a crezut ca din povestea noastra,din trecutul nostru,va ramane ceva atat de frumos?

Asta este darul nostru si ar fi trebuit sa ne bucuram impreuna de el.Tu nu mai esti si oricum nu cred ca sti ce ai lasat in urma ta.Eu nu fac acum, decat sa-ti adulmec urmele,precum un caine turbat,dar fidel.Un caine care si-a pierdut stapanul si a ramas al nimanui.

Am doua inimi ce bat.Una e a mea.Are pulsul slabit.E cea pe care ai impins-o in prapastia disperarii,atunci cand ai hotarat sa pui punct relatiei noastre si  sa o iei de la capat,pe cont propriu.Cealalta,e cea a rodului iubirii noastre,a unei iubiri a trecutului.Este cea care a reusit sa o salveze de la moarte pe a mea.Traiesc impreuna.Dar oare,pentru cat timp?O sa vina o vreme in care  va invata sa se descurce singura si atunci nu va mai avea nevoie de paiul cu care soarbe acum esenta vietii.Va renunta la el,la dozele pe care i le ofera si va cuprinde cu atata sete, sticla ce-i va umezi buzele si-i va uda gatul uscat .Atunci,va soarbe din plin placerea vietii ,iar eu voi fi doar o amintire a copilariei..A fost odata,este si acum,dar nu va mai fi.Dar cat va avea nevoie de mine,eu ii voi fi alaturi.Nu-l voi parasi.Eu,nu sunt “tu”.Nu renunt la cea ce iubesc.

Cat de mult seamana cu tine….Poate eu am fost cea pesimista si am vazut mereu sfarsitul,inaintea inceputului,dar am avut dreptate.

Nu e ocean cu care sa-mi pot masura lacrimile.Nu e foc ce poate sa ma arda mai rau decat cel al lipsei tale.

Nu e zi in care  sa nu sper ca va veni o alta  si tu,odata cu ea.

 

 

marc antonio solis-si no te hubieras ido